1 Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
2 ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
3 Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
4 dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
5 Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
6 Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
7 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
8 depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
9 ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
10 ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
11 ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
12 şi să zici: ,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
13 Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
14 Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
15 Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
16 Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
17 Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
18 Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
19 Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
20 Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
21 Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
22 Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
23 El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.